Ganduri..

Azi-noapte cand stateam in pat m'a lovit subit o intrebare:Ce se intampla atunci cand refuzam sa ne mai ascultam inima?Ce'ar fi daca mereu am actiona in functie de ratiune si am inchide sentimentele intr'un colt al mintii ce il accesam foarte rar?Am inceput sa ma gandesc de cate ori am facut eu acest lucru.Devenam din ce in ce mai confuza.Brusc in interiorul meu existau 2 personaje:ratiunea mea si inima mea.Duceau parca o lupta si eu nu puteam face nimic.Asistam ca un jurat la cele disputate.Stiam ca daca ma las inabusita de uzul ratiunii ar insemna sa'mi inec complet dorintele,visele si placerile.Insa eram constienta si de faptul ca daca ma las purtata de inima si sentimente as face probabil multe lucruri necugetate.Balanta era echilibrata oarecum.Asa ca am inceput sa'mi cantaresc faptele.Pe baza a ceea ce'am facut si in functie de ceea ce am ales aveam sa decid cine va triumfa in aceasta lupta.

Lumea ma numeste visatoare,ma critica.Insa pentru mine era imposibil sa'mi inec dorintele si visele,insa detest frica de a face alegeri gresite si de a suferi de pe urma lor.Totusi in ciuda acestei temeri,am constatat ca in marea majoritate a cazurilor nu am incetat niciodata sa imi ascult inima.Poate ca unii veti considera eronat si ma veti critica.M'am obisnuit si cu asta.Ce conteaza ca sunt visatoare?Ce conteaza ca eu chiar cred in finalul fericit al basmelor?Nu aveti decat sa ma criticati, insa eu stiu ca alegerile ce le'am facut cu sufletul au fost acelea ce m'au satisfacut cel mai mult.Alegeri facute pe moment.Alegeri lasate in voia destinului.Nu de fiecare data veti alege corect.Vor exista si greseli,insa avem nevoie sa gresim pentru a putea invata de pe urma lor.

Deci verdictul meu era dat.Inima mea decide de acum inainte pe care drum o iau si ce alegeri fac.Poate nu e chiar un lucru bun,insa pentru mine,o visatoare e vital.Cei care nu viseaza sunt doar persoane care nu au aspiratii,sunt pustii.E una a te considera realist si una a'ti nega complet vocea sentimentelor.Eu una sufar cand sunt realista.Imi dau seama de fapt in ce lume traim.,de cate nedreptati suntem inconjurati.Da,poate ca sunt lasa si poate ca sunt exagerata.Insa imi place sa fiu asa.De ce sa ma chinui cu realitatea cand pot foarte bine sa visez la finalul fericit.Se spune ca daca crezi suficient de tare anumite lucruri se intampla.Dorinta ta e atat de arzatoare incat are puterea de a'ti oferi ceea ce ai visat de mult.E suficient ca trebuie sa ma trezesc din cand in cand sa dau cate o privire lumii reale.

N'am sa incetez niciodata sa'mi ascult inima,deoarece de putinele ori in care am sfidat'o a durut.N'am sa incetez niciodata sa visez orice mi'ati spune.E pacatul vostru ca nu vreti sa vedeti lumea un loc mai bun.Eu una prefer sa stiu ca pe langa ura si nedreptate exista si iubirea si lumea perfecta.

Love Carmen!