Cand muzica se opreste..

Se spune ca atunci cand apari pe lume ti se da un destin.Credeam si cred asta in continoare orbeste.Mereu avem impresia ca drumul spre destin va fi roz..Niciodata nu o sa alegi o cale gresita ci mereu va fi doar un popas spre destinul tau.Ceva caruia va trebui sa inveti sa opui rezistenta.Fiecare dintre noi are o lupta pe acest drum,un obstacol;insa in ciuda a orice ar fi daca in viata este menit sa faci ceva,faci!Ce lupta am avut eu?Pentru mine inca este incert daca cu muzica sau pentru ea.Cert este ca a lasat o urma calda in sufletul meu,nicidecum un front insangerat de lupta,si'acum ma'ntreb:Muzica sa fie oare un obstacol sau destinul meu?Candva eram sigura ca este destinul meu insa de'a lungul drumului meu am intalnit persoane ce decideau pentru mine.Ideea ca cineva ar putea sa iti distruga destinul e destul de dureroasa.Am inceput treptat sa cred ca poate e mai bine asa.Devenind astfel nesigura pe ceea ce vreau.Muzica este oare destinul meu?Sincer nu imi mai pasa!Spuneam ca,cred in ideea de destin si cred ca indiferent care va fi acesta va fi modelat doar pentru mine.
Candva mi'era frica sa nu "aleg" gresit,insa acum stiu ca alegerile gresite nu au loc acestea sunt doar micile statii spre ceea ce va urma.Mi'era frica sa nu'mi pierd sansa de'ami modela eu propriul drum,insa stiu acuma ca este deja gata modelat doar pentru mine.

Totusi mereu ma intrebam:Ce se intampla cand muzica din viata mea se opreste?Mi'era frica s'o opresc,mi'era frica sa dau volumul mai incet,acuma toata aceasta teama a disparut treptat.Invatand doar ca ce'i al meu,e al meu am reusit.Si'acum?Incotro?unde vreau si cred ca e mai bine.N'am sa mai ascult vocile care imi controleaza si manipuleaza de fapt deciziile si viata.Daca e sa fie,va fi cu orice pret,iar pretul il voi stabili eu.Am incredere ca daca muzica se opreste a fost doar o statie.O statie care mi'a oferit atat de multe bucurii.si'atat de multe amintiri ce nu trebuie jelite,trebuoe retraite.Da,ele traiesc in continuare in mintea mea ca un vis ce'au fost nu de mult.Un vis frumos:Nu mai au rost intrebari de genul"Va mai reveni visul meu?".Nu mai jeliti caci daca inchizi ochii poti retrai orice moment de 1000 de ori la inifinit,asta am invatat si eu pana la urma.

Chiar daca trenul meu a parasit momentan "Gara muzicii" drumul poate fi atat de intortocheat incat oricand poate reveni.Tot eu spuneam recent ca a visa nu dauneaza cu nimic,asa ca nu uitati sa visati!M'am saturat sa'mi fac griji pentru ceva ce'a fost extrem de frumos.Amprenta ramasa asupra inimii mele nu va disparea oricum nicioadata.Cinstesc memoria amintirilor mele,dar urmeaza sa'mi fac altele.Cum spuneam destinul e ceva ce primim.Fiti mandri si nu va fie teama,caci mie mi'a fost si degeaba,oricum nu am putut schimba nimic,ceea ce puteti face este sa va ascultati doar inima ci nu vocile "binevoitoare" pentru ca nimeni nu stie mai bine decat tine ceea ce iti doresti.Tot unde mi'e dat ma indrept,fara sa pot alege inainte,asa ca nu va pierdeti vremea incercand sa ocoliti unele statii caci in final tot acolo veti ajunge fie ca vrei sau nu.E mult mai bine sa traiesti fara griji,dar cu bucuria ca orice'ar fi si oricat te'ai abate de la drum in final ajungi pe calea care este numai si numai a ta.Parca ma simt mai bine cu aceasta certitudine.

Nu mi'e frica sa spun ca momentan muzica din viata mea s'a oprit.Nu mi'e frica sa spun ce se intampla cand muzica se opreste...

Cand muzica se opreste,pur si simplu e liniste si tot ce trebuie sa faci este sa'nveti sa o asculti.

Love,Carmen!