Ganduri..

Azi-noapte cand stateam in pat m'a lovit subit o intrebare:Ce se intampla atunci cand refuzam sa ne mai ascultam inima?Ce'ar fi daca mereu am actiona in functie de ratiune si am inchide sentimentele intr'un colt al mintii ce il accesam foarte rar?Am inceput sa ma gandesc de cate ori am facut eu acest lucru.Devenam din ce in ce mai confuza.Brusc in interiorul meu existau 2 personaje:ratiunea mea si inima mea.Duceau parca o lupta si eu nu puteam face nimic.Asistam ca un jurat la cele disputate.Stiam ca daca ma las inabusita de uzul ratiunii ar insemna sa'mi inec complet dorintele,visele si placerile.Insa eram constienta si de faptul ca daca ma las purtata de inima si sentimente as face probabil multe lucruri necugetate.Balanta era echilibrata oarecum.Asa ca am inceput sa'mi cantaresc faptele.Pe baza a ceea ce'am facut si in functie de ceea ce am ales aveam sa decid cine va triumfa in aceasta lupta.

Lumea ma numeste visatoare,ma critica.Insa pentru mine era imposibil sa'mi inec dorintele si visele,insa detest frica de a face alegeri gresite si de a suferi de pe urma lor.Totusi in ciuda acestei temeri,am constatat ca in marea majoritate a cazurilor nu am incetat niciodata sa imi ascult inima.Poate ca unii veti considera eronat si ma veti critica.M'am obisnuit si cu asta.Ce conteaza ca sunt visatoare?Ce conteaza ca eu chiar cred in finalul fericit al basmelor?Nu aveti decat sa ma criticati, insa eu stiu ca alegerile ce le'am facut cu sufletul au fost acelea ce m'au satisfacut cel mai mult.Alegeri facute pe moment.Alegeri lasate in voia destinului.Nu de fiecare data veti alege corect.Vor exista si greseli,insa avem nevoie sa gresim pentru a putea invata de pe urma lor.

Deci verdictul meu era dat.Inima mea decide de acum inainte pe care drum o iau si ce alegeri fac.Poate nu e chiar un lucru bun,insa pentru mine,o visatoare e vital.Cei care nu viseaza sunt doar persoane care nu au aspiratii,sunt pustii.E una a te considera realist si una a'ti nega complet vocea sentimentelor.Eu una sufar cand sunt realista.Imi dau seama de fapt in ce lume traim.,de cate nedreptati suntem inconjurati.Da,poate ca sunt lasa si poate ca sunt exagerata.Insa imi place sa fiu asa.De ce sa ma chinui cu realitatea cand pot foarte bine sa visez la finalul fericit.Se spune ca daca crezi suficient de tare anumite lucruri se intampla.Dorinta ta e atat de arzatoare incat are puterea de a'ti oferi ceea ce ai visat de mult.E suficient ca trebuie sa ma trezesc din cand in cand sa dau cate o privire lumii reale.

N'am sa incetez niciodata sa'mi ascult inima,deoarece de putinele ori in care am sfidat'o a durut.N'am sa incetez niciodata sa visez orice mi'ati spune.E pacatul vostru ca nu vreti sa vedeti lumea un loc mai bun.Eu una prefer sa stiu ca pe langa ura si nedreptate exista si iubirea si lumea perfecta.

Love Carmen!

Cand muzica se opreste..

Se spune ca atunci cand apari pe lume ti se da un destin.Credeam si cred asta in continoare orbeste.Mereu avem impresia ca drumul spre destin va fi roz..Niciodata nu o sa alegi o cale gresita ci mereu va fi doar un popas spre destinul tau.Ceva caruia va trebui sa inveti sa opui rezistenta.Fiecare dintre noi are o lupta pe acest drum,un obstacol;insa in ciuda a orice ar fi daca in viata este menit sa faci ceva,faci!Ce lupta am avut eu?Pentru mine inca este incert daca cu muzica sau pentru ea.Cert este ca a lasat o urma calda in sufletul meu,nicidecum un front insangerat de lupta,si'acum ma'ntreb:Muzica sa fie oare un obstacol sau destinul meu?Candva eram sigura ca este destinul meu insa de'a lungul drumului meu am intalnit persoane ce decideau pentru mine.Ideea ca cineva ar putea sa iti distruga destinul e destul de dureroasa.Am inceput treptat sa cred ca poate e mai bine asa.Devenind astfel nesigura pe ceea ce vreau.Muzica este oare destinul meu?Sincer nu imi mai pasa!Spuneam ca,cred in ideea de destin si cred ca indiferent care va fi acesta va fi modelat doar pentru mine.
Candva mi'era frica sa nu "aleg" gresit,insa acum stiu ca alegerile gresite nu au loc acestea sunt doar micile statii spre ceea ce va urma.Mi'era frica sa nu'mi pierd sansa de'ami modela eu propriul drum,insa stiu acuma ca este deja gata modelat doar pentru mine.

Totusi mereu ma intrebam:Ce se intampla cand muzica din viata mea se opreste?Mi'era frica s'o opresc,mi'era frica sa dau volumul mai incet,acuma toata aceasta teama a disparut treptat.Invatand doar ca ce'i al meu,e al meu am reusit.Si'acum?Incotro?unde vreau si cred ca e mai bine.N'am sa mai ascult vocile care imi controleaza si manipuleaza de fapt deciziile si viata.Daca e sa fie,va fi cu orice pret,iar pretul il voi stabili eu.Am incredere ca daca muzica se opreste a fost doar o statie.O statie care mi'a oferit atat de multe bucurii.si'atat de multe amintiri ce nu trebuie jelite,trebuoe retraite.Da,ele traiesc in continuare in mintea mea ca un vis ce'au fost nu de mult.Un vis frumos:Nu mai au rost intrebari de genul"Va mai reveni visul meu?".Nu mai jeliti caci daca inchizi ochii poti retrai orice moment de 1000 de ori la inifinit,asta am invatat si eu pana la urma.

Chiar daca trenul meu a parasit momentan "Gara muzicii" drumul poate fi atat de intortocheat incat oricand poate reveni.Tot eu spuneam recent ca a visa nu dauneaza cu nimic,asa ca nu uitati sa visati!M'am saturat sa'mi fac griji pentru ceva ce'a fost extrem de frumos.Amprenta ramasa asupra inimii mele nu va disparea oricum nicioadata.Cinstesc memoria amintirilor mele,dar urmeaza sa'mi fac altele.Cum spuneam destinul e ceva ce primim.Fiti mandri si nu va fie teama,caci mie mi'a fost si degeaba,oricum nu am putut schimba nimic,ceea ce puteti face este sa va ascultati doar inima ci nu vocile "binevoitoare" pentru ca nimeni nu stie mai bine decat tine ceea ce iti doresti.Tot unde mi'e dat ma indrept,fara sa pot alege inainte,asa ca nu va pierdeti vremea incercand sa ocoliti unele statii caci in final tot acolo veti ajunge fie ca vrei sau nu.E mult mai bine sa traiesti fara griji,dar cu bucuria ca orice'ar fi si oricat te'ai abate de la drum in final ajungi pe calea care este numai si numai a ta.Parca ma simt mai bine cu aceasta certitudine.

Nu mi'e frica sa spun ca momentan muzica din viata mea s'a oprit.Nu mi'e frica sa spun ce se intampla cand muzica se opreste...

Cand muzica se opreste,pur si simplu e liniste si tot ce trebuie sa faci este sa'nveti sa o asculti.

Love,Carmen!