Is that alright?

Am avut un blocaj.Mult timp.Priveam pierduta in fata paginii albe..icnercand din rasputeri sa regasesc acea pasiune cu,care vorbeam mereu despre diferite teme.In ultimul timp m'am intrebat mereu:cum imi dau seama cand ceva nu e in regula..?Atunci am descoperit ca nu imi dau seama cand ceva merge prost ci simt ca ceva merge prost.Ceea ce nu poate vedea ochiul uman,simte sufletul.

Cand ne dam seama ca ne'am lasat viata balta?Mereu afisam un zambet fals si cu cel mai banal ton privindu'ne in oglinda spunem:totul este ok.Am obisnuit in ultimul timp sa fac acest lucru foarte des.Totul este ok.Asa ca au trecut zile,saptamani,luni in care am incercat sa ma conving ca totul este bine.Eram asa de convinsa ca daca o spun suficient de mult intr'un final asa va fi..
Totusi daca eram ok,de ce eram blocata in fata paginii albe?De ce nu puteam sa'mi inlatui sentimentele in cuvintele limbii romane?Nopti albe,incercand sa raspund unor intrebari ce ma chinuiau si nici un raspuns.Cand aveam de gand sa reiau franele vietii mele?Cand aveam de gand sa las sa se vada pe chipul meu emotiile si cand aveam de gand sa sterg acest zambet fals?

Presupun ca nu eram pregatita.Pana intr'o zi cand am realizat ca timpul trece si trece si o data si o data tot va trebui sa dau fata in fata cu ce ma macina.Timpul a trecut si nu mai reusesc sa il primesc inapoi..daramite sa mai schimb ceva..
Asa ca..acum sunt pregatita sa vorbesc despre tot ce doare sau despre tot ce a durut..acum mi'am invins blocajul si sunt pregatita sa fac tot ce trebuie sa imi sterg zambetul fals de pe fata si las frau liber emotiilor sa imi stapaneasca fata..

Asa ca.."Is that alright?" si am gasit si un raspuns adecvat..
No,it's not alright,but it will be..

Love,Carmen!

Concurs

La inceputul verii ti-ar prinde bine un nou aparat foto, micut, agil, care sa te ajute sa surprinzi instantaneu momentele frumoase din vacanta, nu-i asa?

Playtech.ro si EvoMAG iti aduce o camere foto pentru vacanta pe care o planuiesti.

Completeaza formularul de mai jos, raspunde corect la intrebare si vei intra automat in tombola pentru o camera Benq C1450 + card 4GB!

Daca vrei sa castigi mai mult, scrie pe blogul tau despre noi si premiul oferit de EvoMAG. Nu uita sa ne lasi linkul in formular! Intri automat in cursa pentru… un iPod Touch 8GB!!

Concursul se desfasoara in perioada 21 aprilie – 10 mai.

Favor sau compromis?

Exista momente in viata cand te intrebi:"Cine sunt?"Incerci sa'ti dai seama cu atata ardoare,iar cand realizezi,te doare.Iti dai brusc seama ca ai fost marioneta cuiva.Viata ta este o piesa de teatru.Tu insa,esti doar un personaj,iar altcineva trage sforile.Sa fii tu oare marioneta iubirii?Apar miile de intrebari:Cand s'a intamplat asta?Cand am lasat viata si deciziile mele in mainile altcuiva?Nu aveai obiceiul sa lasi lumea sa intre in viata ta atat de usor,iar acum parca totul era dat peste cap.Favoruri sau compromisuri?

In ce moment ai inceput sa iti schimbi viata pentru altcineva si de ce?Ai schimbat:programul,hainele,ai renuntat la prieteni.Pentru cine?Sa fie oare pentru iubire?Sau iubirea sa fie doar un pretext?Totusi inca nu ai renuntat la ceea ce'ti place,la ceea ce te relazxeaza.Si'acum patrunde in tine un sentiment puternic de frica,iti copleseste si amorteste fiecare simt.Ti'au dat lacrimile.Te'ai pus in fata alegerii?Eu de 1000 de ori.Ce'am ales nici acuma nu stiu.Momente de deplina fericire iti ratacesc prin minte.Nenumaratele ore pe care le'ai petrecut incercand sa devii mai buna si oricat te'ai straduit nicioadata nu a fost de'ajuns.Amintiri ale zilelor petrecute impreuna.Totusi,acum cine esti?Apar decizii in mintea ta pe care nu'ti amintesti sa le fi luat.Ti s'a impus,fara alte discutii ai acceptat.Acum te'ntrebi din nou:favor sau compromis?

Iti incredintezi viata,deciziile altucuiva,dar esti in stare sa admiti ca o data cu asta dai unicul lucru,care te face sa zbori?Da,si iubirea te face sa zbori.Insa cine te iubeste ar incerca sa te faca sa renunti la ceva?Dragostea adevarata trece orice obstacol,acest lucru fiind posibil doar cu permanenta cooperare a amandurora.Esti constienta ca iubiesti,insa poti face si acest compromis?Daca da,ai garantia ca vei fi bine rasplatita pentru el?

Oare cand s'a ajuns aici?Eu adepta iubirii sa ma indoiesc de ea?!Mai este atunci aceasta iubirea despre care mereu vorbesc cu atata ardoare?Iubesti atat de tare incat permiti prea multe lucruri si mereu spuneam ca este un lucru bun,acum nu mai stiu.In ce moment iubirea s'a transformat in cel mai mare compromis pe care'l putem face?!Spuneam ca tebuie sa facem orice pentru ea,caci in final si ea va face pentru noi.Pur si simplu dupa atatea framantari nu stiu cum as putea alege intre iubire si pasiunile mele.

Iubirea,intr'adevar imi ofera tot ce'as putea avea nevoie,insa are si un pret.Pasiunea mea imi ofera linistea de care am nevoie si nu cere nimic in schimb.Mereu am considerat ca daca nu ai parte de dragoste,nu ai nimic.Inca mai cred asta.Daca nu ai parte de ea si esti pustiu,la ce'ti mai foloseste linistea?Tot ce'mi doresc e sa nu fiu pusa in fata unei astfel de alegeri.Inca nu am ales,nici nu vreau,dar totusi aleg acum.

Pentru toate orele pe care le'am petrecut visand la iubire prefer acel simplu:"te iubesc",asa macar unul din visele mele devin realitate.Insa,nimeni nu ar avea voie sa ma puna in fata acestei confruntari.Am spus mereu ca pe campul meu de lupta va triumfa mereu iubirea,caci eu adepta iubirii nu ma pot indoi de ea.Sunt o simpla visatoare,ce asteapta cel mai sincer:"te iubesc".

Am ales sa ma schimb pentru un dram de iubire,cere totul,dar si ofera totul.Concluzia?Intr'adevar exista momente in viata cand te intrebi:"cine sunt?",iar asta descoperi doar daca traiesti fara iubire.
Asa ca eu,momentan nu stiu cine sunt,pentru ca am preferat sa traiesc pentru un:te iubesc!

Love,Carmen!

Aparente..

Ce s'ar intampla daca am putea citi gandurile celor de langa noi si ei ar putea sa le citeasca pe ale noastre?S'ar produce oare haos cum sustin toti?Un gand apare intr'o fractiune de secunda.N'am putea ascunde nimic .N'ar mai exista secrete.Ar fi oare un lucru bun?Ca mereu sa se stie adevarul adevarat?Mereu cerem asta.Pretindem celor din jur adevar si sinceritate absoluta,insa daca adevarul nu este acela pe care ni'l dorim apar resentimente.Cum ar fi ca mereu sa auzi acel adevar?Am putea oare suporta?Aparentele de multe ori inseala.Uneori iti dai seama cu ochiul liber cand cineva te minte..si nu apreciezi acest lucru si te intrebi:"De ce ma minte?as intelege si as suporta si adevarul".Adevarata intrebare este:pana cand ai suporta?

Hai sa inversam situatia.Esti tu cel citit.Toate secretele tale n'ar mai fi secrete.Fiecare parere despre fiecare persoana din viata ta ar fi descoperite.Bune sau rele.Intimitatea ar fi un termen pierdut.Ai putea oare tu sa traiesti astfel?Ai ramane probabil singur.Deoarece nimeni oricat de corect este nu poate suporta adevarul.Deoarece de multe ori doare.Suntem oameni si in mandria noastra cerem adevar.Vrem sa stim exact ceea ce gandeste celalalt despre noi.Insa in momentul in care am putea face acest lucru,sunt sigura ca nu ne'am mai dori.Am incerca sa oprim.Oricum iti pui in acest moment un semn de intrebare in legatura cu cel de langa tine.Deoarece nu ne putem sterge greselile,ele raman acolo,fac parte din noi.Depinde de noi daca vom reusi sa invatam sa nu le repetam.Amprenta va ramane,nu ai ce face,nu ai unde fugi.

O viata fara coborasuri,ar fi ca o relatie de dragoste lipsita de romantism.Se spune ca intr'o relatie este foarte important romantismul,deoarece pastreaza flacara dragostei intacta.Sa fie oare adevarat?Intotdeauna m'am considerat o persoana romantica,insa credeam ca de vina sunt filmele de dragoste.Imi cream o imaginea a ceea ce'mi doresc si incercam sa modelez in asa fel incat sa fie la fel,insa niciodata nu mi'a iesit.Am inceput sa cred ca sunt singura romantica.Se poate spune ca de putine ori am reusit sa miros parfumul romantismului.Mi'am dat seama ca citatul "viata bate filmul"este cat se poate de real.Ceea ce vezi in filme,ramane in filme.Nimeni nu e dispus sa iti ofere asa ceva.Desi ca orice fata sunt sigura ca iti doresti.Merita insa sa ne bucuram de putinul dram de care avem parte,pentru ca s'ar putea candva sa nu mai avem deloc.Ca sa revenim la subiect..

Oriunde vom merge mereu vom privi cartea dupa coperta si la fel vom fi si priviti.Lumea nu se va schimba niciodata.Mereu vei fi mintit.Pentru ca preferam calea mai usoara.Adevarul doare,insa in unele privinte mai rau doare sa fii mintit in continuu.Uneori chiar e bine sa auzi ceea ce gandesc cei de langa tine.Asa in felul acesta poate ai reusi sa te protejezi.Sa n'ai incredere in prmul care'ti arunca cuvintele cele mai speciala fara sa simta cu adevarat ce zice.

Concluzia?Nimeni nu isi doreste adevarul cel adevarat ci doar adevarul care te flateaza.In momentul in care auzi adevarul nu mai e atat de simplu,dar totusi meritam sinceritate.

Daca iti doresti adevar,trebuie sa si oferi,iar daca iti doresti incredere trebuie sa o castigi,sa o oferi si sa stii sa o pastrezi intacta.Increderea se castiga foarte greu insa se pierde foarte usor.

Love,Carmen!

Ganduri..

Azi-noapte cand stateam in pat m'a lovit subit o intrebare:Ce se intampla atunci cand refuzam sa ne mai ascultam inima?Ce'ar fi daca mereu am actiona in functie de ratiune si am inchide sentimentele intr'un colt al mintii ce il accesam foarte rar?Am inceput sa ma gandesc de cate ori am facut eu acest lucru.Devenam din ce in ce mai confuza.Brusc in interiorul meu existau 2 personaje:ratiunea mea si inima mea.Duceau parca o lupta si eu nu puteam face nimic.Asistam ca un jurat la cele disputate.Stiam ca daca ma las inabusita de uzul ratiunii ar insemna sa'mi inec complet dorintele,visele si placerile.Insa eram constienta si de faptul ca daca ma las purtata de inima si sentimente as face probabil multe lucruri necugetate.Balanta era echilibrata oarecum.Asa ca am inceput sa'mi cantaresc faptele.Pe baza a ceea ce'am facut si in functie de ceea ce am ales aveam sa decid cine va triumfa in aceasta lupta.

Lumea ma numeste visatoare,ma critica.Insa pentru mine era imposibil sa'mi inec dorintele si visele,insa detest frica de a face alegeri gresite si de a suferi de pe urma lor.Totusi in ciuda acestei temeri,am constatat ca in marea majoritate a cazurilor nu am incetat niciodata sa imi ascult inima.Poate ca unii veti considera eronat si ma veti critica.M'am obisnuit si cu asta.Ce conteaza ca sunt visatoare?Ce conteaza ca eu chiar cred in finalul fericit al basmelor?Nu aveti decat sa ma criticati, insa eu stiu ca alegerile ce le'am facut cu sufletul au fost acelea ce m'au satisfacut cel mai mult.Alegeri facute pe moment.Alegeri lasate in voia destinului.Nu de fiecare data veti alege corect.Vor exista si greseli,insa avem nevoie sa gresim pentru a putea invata de pe urma lor.

Deci verdictul meu era dat.Inima mea decide de acum inainte pe care drum o iau si ce alegeri fac.Poate nu e chiar un lucru bun,insa pentru mine,o visatoare e vital.Cei care nu viseaza sunt doar persoane care nu au aspiratii,sunt pustii.E una a te considera realist si una a'ti nega complet vocea sentimentelor.Eu una sufar cand sunt realista.Imi dau seama de fapt in ce lume traim.,de cate nedreptati suntem inconjurati.Da,poate ca sunt lasa si poate ca sunt exagerata.Insa imi place sa fiu asa.De ce sa ma chinui cu realitatea cand pot foarte bine sa visez la finalul fericit.Se spune ca daca crezi suficient de tare anumite lucruri se intampla.Dorinta ta e atat de arzatoare incat are puterea de a'ti oferi ceea ce ai visat de mult.E suficient ca trebuie sa ma trezesc din cand in cand sa dau cate o privire lumii reale.

N'am sa incetez niciodata sa'mi ascult inima,deoarece de putinele ori in care am sfidat'o a durut.N'am sa incetez niciodata sa visez orice mi'ati spune.E pacatul vostru ca nu vreti sa vedeti lumea un loc mai bun.Eu una prefer sa stiu ca pe langa ura si nedreptate exista si iubirea si lumea perfecta.

Love Carmen!

Cand muzica se opreste..

Se spune ca atunci cand apari pe lume ti se da un destin.Credeam si cred asta in continoare orbeste.Mereu avem impresia ca drumul spre destin va fi roz..Niciodata nu o sa alegi o cale gresita ci mereu va fi doar un popas spre destinul tau.Ceva caruia va trebui sa inveti sa opui rezistenta.Fiecare dintre noi are o lupta pe acest drum,un obstacol;insa in ciuda a orice ar fi daca in viata este menit sa faci ceva,faci!Ce lupta am avut eu?Pentru mine inca este incert daca cu muzica sau pentru ea.Cert este ca a lasat o urma calda in sufletul meu,nicidecum un front insangerat de lupta,si'acum ma'ntreb:Muzica sa fie oare un obstacol sau destinul meu?Candva eram sigura ca este destinul meu insa de'a lungul drumului meu am intalnit persoane ce decideau pentru mine.Ideea ca cineva ar putea sa iti distruga destinul e destul de dureroasa.Am inceput treptat sa cred ca poate e mai bine asa.Devenind astfel nesigura pe ceea ce vreau.Muzica este oare destinul meu?Sincer nu imi mai pasa!Spuneam ca,cred in ideea de destin si cred ca indiferent care va fi acesta va fi modelat doar pentru mine.
Candva mi'era frica sa nu "aleg" gresit,insa acum stiu ca alegerile gresite nu au loc acestea sunt doar micile statii spre ceea ce va urma.Mi'era frica sa nu'mi pierd sansa de'ami modela eu propriul drum,insa stiu acuma ca este deja gata modelat doar pentru mine.

Totusi mereu ma intrebam:Ce se intampla cand muzica din viata mea se opreste?Mi'era frica s'o opresc,mi'era frica sa dau volumul mai incet,acuma toata aceasta teama a disparut treptat.Invatand doar ca ce'i al meu,e al meu am reusit.Si'acum?Incotro?unde vreau si cred ca e mai bine.N'am sa mai ascult vocile care imi controleaza si manipuleaza de fapt deciziile si viata.Daca e sa fie,va fi cu orice pret,iar pretul il voi stabili eu.Am incredere ca daca muzica se opreste a fost doar o statie.O statie care mi'a oferit atat de multe bucurii.si'atat de multe amintiri ce nu trebuie jelite,trebuoe retraite.Da,ele traiesc in continuare in mintea mea ca un vis ce'au fost nu de mult.Un vis frumos:Nu mai au rost intrebari de genul"Va mai reveni visul meu?".Nu mai jeliti caci daca inchizi ochii poti retrai orice moment de 1000 de ori la inifinit,asta am invatat si eu pana la urma.

Chiar daca trenul meu a parasit momentan "Gara muzicii" drumul poate fi atat de intortocheat incat oricand poate reveni.Tot eu spuneam recent ca a visa nu dauneaza cu nimic,asa ca nu uitati sa visati!M'am saturat sa'mi fac griji pentru ceva ce'a fost extrem de frumos.Amprenta ramasa asupra inimii mele nu va disparea oricum nicioadata.Cinstesc memoria amintirilor mele,dar urmeaza sa'mi fac altele.Cum spuneam destinul e ceva ce primim.Fiti mandri si nu va fie teama,caci mie mi'a fost si degeaba,oricum nu am putut schimba nimic,ceea ce puteti face este sa va ascultati doar inima ci nu vocile "binevoitoare" pentru ca nimeni nu stie mai bine decat tine ceea ce iti doresti.Tot unde mi'e dat ma indrept,fara sa pot alege inainte,asa ca nu va pierdeti vremea incercand sa ocoliti unele statii caci in final tot acolo veti ajunge fie ca vrei sau nu.E mult mai bine sa traiesti fara griji,dar cu bucuria ca orice'ar fi si oricat te'ai abate de la drum in final ajungi pe calea care este numai si numai a ta.Parca ma simt mai bine cu aceasta certitudine.

Nu mi'e frica sa spun ca momentan muzica din viata mea s'a oprit.Nu mi'e frica sa spun ce se intampla cand muzica se opreste...

Cand muzica se opreste,pur si simplu e liniste si tot ce trebuie sa faci este sa'nveti sa o asculti.

Love,Carmen!