Povestea noastra

A fost o data ca niciodata,asa incep toate povestile,dar de unde stim cand se termina o poveste.Nu stim.Povestile noastre nu au mereu un final fericit ca cel din carti.Intr'adevar viata poate fi considerata o carte iar capitolele ei povestile noastre,ce pot fi puse in scena pe teatrul vietii.Insa de multe ori aceste reprezentatii tind sa lase un gust amar,celui care le joaca.Fiecare are cartea si povestile lui,fiecare are propria lui scena unde'si pune in montaj cartea,insa nimeni nu are public,nimeni nu primeste aplauze la sfarsit.Ne jucam rolul in fiecare zi,in orice conjunctura,dar cand ajungem acasa:trantim niste chei pe masa si ne trezim singuri.Singuri pe o scena goala,cu o sala goala iar pe aceasta scena se povesteste o carte goala.

Nu stim.Caci daca am sti lucrurile ar sta altfel.Nu stim cum sa schimbam povestea noastra.Cautam doar singuratatea noastra spunand mereu ca singuratatea este linistea noastra si'atunci ne trezim pe o scena goala,fara public,fara carte,fara amintiri,fara iubire.Suna trist.Sa traiesti o viata fara a proba tot ce'ti ofera.Este trist sa'ncerci sa scrii o carte fara cuvinte.Este trist sa iubesti si sa nu fii iubit,dar daca aceasta experienta poate fi un capitol in cartea ta si poate umplea o scena goala experimenteaza chiar daca doare.La urma urmei daca te indragostesti esti doar o marioneta in mainile altcuiva si persoana respectiva la randul ei marioneta ta.Pe langa toata placerea care ti'o poate oferi dragostea,exista riscul acesta:ca'n propria ta viata regulile sa fie facute de altcineva iar tu sa le respecti.In propria ta carte capitolele sa fie scrise de altcineva,pe scena ta sa joci ce vrea altcineva si sa nu regreti pentru ca lucrurile stau cum stau.Pentru putina afectiune devii o marioneta si totusi cred ca'i mai bine asa.In felul asta iti umpli cartea macar cu cateva capitole ale povestii tale,iti umpli cutiuta cu amintiri care pana ieri era goala.Indiferent ce fel de amintiri,este important ca exista,te simti om.

Si'atunci cand esti indragostit..ajungi seara acasa,iti trantesti cheile pe masa dar stii ca ai trait o zi minunata,de care probabil iti vei aminti multa vreme.Te vei simti om.Iti va placea sa ai sentimentul ca ai o viata plina.Viata ta nu poate fi mai plina decat atunci cand iubesti.Atunci totul vine de la sine.Ai face lucruri pe care nu credeai vreodata ca vei fi capabil sa le faci,ai sacrifica lucruri la care nu credeai vreodata ca vei putea renunta.Ti'ai sacrifica visurile,dar stii c'a meritat efortul.Atunci cand iubesti iti scrii cel mai bine povestea.Cel mai important atunci cand iubesti publicul tau nu e gol,iar tu nu esti singura pe scena vietii tale.

Stim cand incepe o poveste,dar nu stim cand se termina?Ce mai conteaza.Se va termina cand vei decide ca esti pregatit sa scrii o alta poveste.Se va termina cand te vei plictisi de cea pe care o scrii.Se va termina atunci cand te vei simti implinit de cea pe care ai scris'o.Asa cum incepe se poate si termina,dar se va termina cand vei vrea tu.Stii de ce?Pentru ca e povestea ta si chiar daca esti o marioneta in mainile altcuiva,nimeni si nimic nu va putea schimba faptul:ca e povestea ta!

Love,Carmen!