Un fulg.O urma de gheata la geam.Aer rece.Iarna.Acel anotimp rece dar plin de caldura iubirii.Rasete de copii,oameni prietenosi de zapada:feerie de iarna.Parca totul se intampla intr'un glob de cristal care nu se poate sparge.Te plimbi pe aleile parcului si nu poti sa scoti un cuvant de teama c'ai sa rupi tacerea.Tacere care nu doare.Tacere care te umple de bunatate,de ganduri fericite.Iti umple inima de vointa,de liniste.Faci pasi pe zapada inca neatinsa.Iti scartaie sub picioare,vezi felinarele parcului din departare cum lucesc ca stelele,observi copacii ninsi cu crengile aplecate de greutate si incerci sa'ti aduci aminte cum erau primavara,dar te orbeste albul lor.

In cele din urma..observi ca totul este frumos si ca nu te poti plange de nimic.Te'a suprins.N'ai stiut cand va incepe iarna si nu stii nici cand se va termina.Tot ce'ti doresti e ca plecarea ei sa nu iti lase un gust amar.Plimbarea ta prin parc nu e una obisnuita e una imaginara,ia nastere din povestea mea si sper ca dupa toata acestea sa'ti doresti sa ratacesti pierdut iarna pe aleile ninse ale parcului,cu acest scop am scris aceasta poveste.Ca sa'ti aduc aminte ca avem si lucruri frumoase care par nesemnificative la prima vedere.Dar stii de ce?Pentru ca sunt privite din afara si nu din'auntrul lor.Frumusetea iernii de cate ori ai privit'o de pe geam?Mereu faci asta.Te ridici dimineata din pat,te duci la geam si exclami:"Ce frumos,a nins!"..si cu atat ramai.Stiu despre ce vorbesc deoarece si eu eram asa,dar de cate ori ai incercat sa iesi afara si sa te lasi purtat de picioare nu de scopuri.De cate ori ai fost asa curpins de frumos incat ai hoinarit ingandurat?

Nu am de unde sa stiu asta.Tot ce stiu sigur este ca iti da o stare de visare si de liniste.Aceste plimbari prin iarna dezlantuita se fac de cateva ori pe an,dupa care feeria dispare si apare alta.Le vei simti lipsa si daca nu incerci te vei intreba cum ar fi fost?Nu ai nimic de pierdut,doar de castigat.

Ninge si e iarna pe strada mea!Dar pe a ta?


Love,Carmen.